Ce mi s-a părut interesant zilele acestea

Datorită Summitului NATO a fost poate mai puţin comentat acordul dat de europeni textului constituţiei Kosovo. BT (bun de tipar), însă problemele nu se termină aşa de simplu, relaţiile inter-etnice fiind întotdeauna extrem de sensibile, mai ales în Balcani.

Numărul arestărilor au legătură cu activităţile teroriste – în cuprinsul Uniunii Europene s-a dublat practic în 2007 -, conform Raportului prezentat recent (7 aprilie) de Europol. O parte semnificativă a acestor acţiuni au legătură nu cu fundamentalismul islamic ci cu acţiunile separatiste, în principal în Spania şi Franţa. Este de reflectat însă cu privire la transfomările petrecute în interiorul Islamului european: militanţii sunt recrutaţi în Europa pentru a fi trimişi în zonele de conflict deschis (Irak, Afganistan şi, în ultima perioadă, în Somalia). Cred că la nivelul Uniunii ar trebui consolidate măsurile de prevenire a unor astfel de „transferuri”, în beneficiul stabilităţii globale. Şi nu cred că trebuie operat în sistemul dividerii „ireconciliabile” - drepturi fundamentale vs. securitate, întrucât cele două dimensiuni se intercondiţionează. Din acest punct de vedere, ghidul prezentat de Max-Peter Ratzel, directorul Europolului, este un document valoros, care trebuie aprofundat şi discutat mai bine şi în interiorul ţărilor membre ale UE. Pe această temă voi reveni zilele următoare.

De regulă urmăresc cu atentie „politicile verzi” (nu ale Verzilor) şi măsurile considerate ca venind în sprijinul mediului. Avem nevoie de astfel de politici, fără îndoială. Însă nu trebuie pierdute din vedere alte aspecte esenţiale. Între care, pe primul loc ar fi nevoia crescută de cereale. Nu putem risca foametea în diferite zone ale globului (sau creşteri exponenţiale la preţuri) pentru a produce biocombustibili. Preţul mondial la grâu şi porumb deja a crescut foarte mult faţă de anul trecut. Preţul la orez (şi restrângerea exporturilor de către primii trei producători mondiali) a urcat cu 26% anul acesta (în condiţiile în care aproape 3 miliarde de oameni depind de această cereală). Uniunea Europeană nu are nevoie de măsuri cosmetice ci de criterii solide de evaluare şi de operaţionalizare.

Are nevoie UE de un Înalt Reprezentant pentru Drepturile Omului?

Citesc presa, ca fiecare dintre voi. Şi internă şi internaţională. Şi constat – nu sunt singurul – că o mare parte a informaţiei este despre economie, depre pieţe (emergente, regionale etc) despre preţul unciei, căderea drastică a dolarului, creşterea preţului la petrol, fraude bancare, fonduri speculative ş.a.m.d. Sau despre activitatea marţială a oamenilor aflaţi în luptă cu „teroarea” şi terorismul. Alături de noi, printre noi, nu sunt însă numai ameninţările terorismului „înrolat”. Ci şi cele ale terorismului „tăcut”: violenţa domestică, exploatarea copiilor sau a femeilor ori creşterea fundamentalismului pseudo-religios (argumentând ura şi defăimarea). Cred că Europa are nevoie şi trebuie să-şi fixeze cu mai multă vigoare o agendă a priorităţilor „umane” în epoca economiei globale – o agendă care să iasă din matricea rigidă a preocupărilor privind pieţele, energia, apărarea şi aşa mai departe. Violenţa domestică desfigureză încă societăţile pe care le considerăm civilizate; la fel violenţa sau comportamentele aberante care au ca victime copiii. Mai este un drum lung – până şi în Vechea Europă – până când femeile se vor bucura integral de drepturile conferite de legi. Până când tensiunile etnice vor dispărea. Până când religia (ori apostazia), stilul de viaţă, abilităţile, genul sau rasa nu vor mai fi pretexte ale comportamentelor discriminatorii şi violenţelor. Ştiu, Uniunea Europeană se bazează pe deja existenta Curte Europeană pentru Drepturile Omului din cadrul Consiliului Europei. Nu de normative instituţionale duce lipsă. Ci de o voce unitară şi puternică capabilă să-şi susţină punctele de vedere. Fie că este vorba de Iran şi de comportamentele inumane din această ţară, de China sau de ţări europene. Abuzurile flagrante împotriva drepturilor individului trebuie condamnate, nu temperate de consideraţii de diverse natură ale unora sau altora, experţi sau mai puţin experţi. Persecuţiile, execuţiile, tortura, legile nedrepte, întemniţările în afara actului de justiţie sunt incalificabile. Şi nu este nici un oficial european care să spună altfel. Teoretic. Pentru că în practică, rigiditatea regulilor privind emigraţia nu este în favoarea celor care „fug” pentru a nu deveni victime. Cazul Mehdi Kazemi – comentat în presa europeană - este un argument pentru ceea ce spun. Acesta a fugit din Iran pentru a nu deveni vicitimă. În Marea Britanie i s-a refuzat cererea de azil. Olanda i-a refuzat azilul, în baza Convenţiei de la Dublin recomandându-i să se întoarcă în ţara unde a cerut prima dată azil (şi nu l-a primit). De acord, problema nu e cu Marea Britanie ci cu Iranul. Însă în discuţie e destinul unui individ. Care trebuie să se bucure de drepturi şi libertăţi fundamentale (sau aşa cred eu, ca liberal). Şi care trebuie protejat, nu trimis de la unul la altul din motive birocratice. Tocmai de astfel de cazuri sau de soluţionarea justă a acestora ar trebui să se ocupe Înaltul Reprezentant pentru Drepturile Omului. De care cred că UE are nevoie.

UE: „obiectivele verzi” şi altele

Liderii Uniunii s-au strâns la Bruxelles pentru a vedea în ce fel se pot transpune normativ ambiţioasele obiective « verzi ». Energia alternativă, reducerea emisiilor de carbon, biocombustibilii…temele deja la ştiţi, pentru că sunt aduse zilnic în discuţie. „Pachetul verde” este, cum deja am spus, suficient de ambiţios, însă va avea nevoie de un sprijin consistent al grupurilor din PE. În iunie 2008 va trebui să se stabilească modul în care se va produce liberalizarea sectorului energetic. Din punctul nostru de vedere, al României, avem nevoie de un just echilibru între obiectivele ecologice şi creşterea competitivităţii. Încă avem o industrie energofagă care nu poate fi transformată peste noapte (rod al întârzierilor „remarcabile” produse în precedentul deceniu).
În ceea ce priveşte biocombustibilii, aici am şi eu o părere mai apropiată de criticii acestei politici. Dacă rezultatul constă în creşterea preţului cerealelor iar printre efectele secundare se numără poluarea altor sectoare (apele oceanelor) atunci poate trebuie să ne mai gândim.
Un alt subiect interesant este modul în care se construieşte Uniunea Mediteraneeană. Aria de influenţă a Uniunii Europene se va extinde, fără îndoială, însă şi riscurile de securitate trebuie avute în vedere. Poate UE să contribuie la atenuarea situaţiilor conflictuale dintre arabi şi israelieni? Teoretic cred că da. Dacă mă întrebaţi însă în ce măsură bugetul UE ar putea să susţină acest demers răspunsul ar fi mai curând dubitativ. În plus, iniţiativa ar putea fi un precedent just şi pentru proiecte similare cu vecinii estici ai României. În care, din motive istorice cel puţin, suntem mult mai interesaţi.